Medierea

Informarea cetățenilor din mediul urban privind medierea

Informarea cetățenilor din mediul urban privind medierea

Cuprins

Introducere

Medierea este una dintre metodele alternative de soluționare a conflictelor și una dintre cele mai folosite metode de rezolvare a acestora la nivel international, însă la nivelul țării noastre, medierea nu este cunoscută îndeajuns de bine de către cetățenii din mediul urban cât mai ales de cei din mediul rural, sau care provin din zone mai slab dezvoltate sau defavorizate. Astfel, prin intermediul proiectului nostru „Creşterea transparenței, calității şi accesibilității serviciilor oferite cetățenilor de către sistemul judiciar, cu ajutorul tehnologiei”, dorim să îi informăm pe cetățenii din mediul urban despre avantajele medierii, ca și metodă alternative de soluționare a litigiilor cu care aceștia se pot confrunta la un momentat. Pentru început medierea poate fi definită ca fiind „o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor” (https://e-justice.europa.eu/content_mediation_in_member_states-64-es-ro.do?member=1). Cu alte cuvinte, medierea face parte din modalitățile alternative de soluționare a conflictelor folosite pentru restabilirea dialogului, comunicării si echilibrului atunci cand exista un conflict între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, asigurând în același timp prevenirea sau rezolvarea disputelor, păstrarea, relansarea și reconstrucția relațiilor de colaborare între părțile aflate în conflict.

Avantajele medierii

Așa cum s-a menționat și anterior, medierea are o serie de avantaje, avantaje pe care nu toți cetățenii din mediul urban le cunosc, iar aceste avantaje trebuie promovate cât mai mult, pentru ca litigiile să poate fi soluționate fără intervenția instanțelor de judecată. Un prim avantaj al medierii este că, spre deosebire de procesele care se desfășoară în instanțele de judecată, procesul de mediere se desfășoară într-un cadru mai restrâns comparativ cu instanţa de judecată, ceea ce înseamnă că vor fi prezente doar părţile (însoţite sau nu de avocaţi, consilieri sau persoane de încredere) și mediatorul. De asemenea, medierea este o soluție alternativă de succes privind rezolvarea conflictelor datorită faptului că, aceasta nu necesită costuri ridicate, părțile implicate beneficiază de imparțialitatea mediatorului, ceea ce poate conferi o siguranță că, soluția propusă de acesta nu este influențată de anumiți factori care să avantajeze o parte mai mult decât pe cealaltă. Un alt avantaj este că medierea prezintă o procedură destul de flexibilă și accesibilă, datorită posibilității de participare active a părților implicate la stabilirea demersurilor de mediere, dar și datorită flexibilității de a decide asupra soluțiilor propuse. Un alt avantaj important îl reprezintă confidenţialitatea. Mediatorul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea discuţiilor, el neputând fi citat ca martor referitor la actele sau faptele aflate în cursul medierii (cu excepţia cauzelor penale când mediatorul poate fi audiat ca martor numai în cazul în care are acordul prealabil, expres şi scris al părţilor şi, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate sau în situaţia ocrotirii interesului superior al copilulu (dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav interesul superior al acestuia, el este obligat să sesizeze autoritatea competentă) (https://www.curteadeapelcraiova.eu/mediere/avantajele-medierii). Totodată, cetățenii care apelează la mediere beneficiază de o serie de avantaje legale:

în situaţia în care părţile ajung la un acord, odată cu pronunţarea hotărârii judecătoreşti, la cerere, judecătorul va dispune şi restituirea taxelor de timbru plătite pentru învestirea respectivei instanţe.
de asemenea, la repunerea pe rol după suspendarea judecăţii civile la cererea părţilor, cererea de repunere pe rol este scutită de plata taxei judiciare de timbre (https://www.curteadeapelcraiova.eu/mediere/avantajele-medierii). Cu toate că, pe o parte medierea înregistrează,în general, succes în sensul soluţionării litigiilor şi al satisfacţiei părţilor, pe de altă parte este dificil să determini părţile să se supună medierii pentru întâia oară, fiind influențați de o serie de factori care reprimă evoluţiile privind medierea, inclusiv bariere culturale şi economice ignoranţă şi împrejurarea că părţile litigiului nu consideră deseori că perspectiva medierii este atrăgătoare, indiferent de cât de stabilă şi de polarizată poate fi la acel moment, sau pentru simplu fapt că nu au auzit de această alternativă de soluționare a conflictelor. De aceea considerăm că, pentru dezvoltarea medierii, este necesară o combinaţie de iniţiative descendente şi ascendente, precum sensibilizarea şi educarea cetățenilor cu privire la mijloacele alternative de soluționare a conflictelor oferite de sistemul judiciar și promovarea acestora la nivelul cetățenilor.

Tipuri de litigii ce pot fi soluționate prin intermediul medierii

Potrivit art. 2 din Legea nr.192/2006, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevazute de lege. Prevederile Legii nr. 192/2006 sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achizitionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevazute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor. Pot fi supuse medierii şi conflictele de drepturi din cadrul litigiilior de muncă. În consecinţă, pot fi mediate litigii cum ar fi:

„ civile – partaje succesorale, revendicări, litigii privind posesia, dreptul de servitute, locaţiunea;
de familie – divorţ, stabilire domiciliu minor, pensie de întreţinere, partaj bunuri comune;
litigii cu profesionişti – somaţii de plată, pretenţii, excludere/retragere asociat;
penale – lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, vătămarea corporală din culpă, violarea de domiciliu, violul, furtul pedepsit la plângerea prealabilă, abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, distrugerea, abandonul de familie, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor, tulburarea folosinţei locuinţei.
litigii de muncă – drepturi băneşti, desfacerea contractului individual de muncă” (https://www.curteadeapelcraiova.eu/mediere/tipuri-de-litigii). Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care parţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege. De exemplu, nu poate fi mediat un litigiu privind stabilirea de paternitate, această acţiune având caracter strict personal.

Legislația privind medierea

Medierea în România este una dintre metodele alternative de soluționare a conflictelor cele mai puțin promovate, puțini fiind cei care apelează la mediere pentru rezolvarea problemelor. În anul 1996, la nivelul țării noastre a existat o tentativă de implementare a medierii, iar în intervalul 1999-2000 s-a desfășurat un program susținut de Asociația Baroului American, pentru ca în anul 2003 să fie înființat un centru pilot de mediere. Destul de târziu, abia în anul 2006 s-a implementat Legea 192 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu adăugiri și modificări, cele mai recente fiind prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/2019 și Legea 154/2019 (https://www.lapoligraf.ro/medierea-in-romania/). Conform Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile. Aceeași lege, prevede faptul că, procesul de mediere presupue parcurgerea a două faze: 1. „faza premergătoare procedurii medierii, în care părţile vin să se informeze cu privire la avantajele medierii; după ce au luat la cunoștinţă acestea, părţile se hotărăsc cu privire la acceptatea sau neacceptarea medierii și trimit invitaţia la mediere părţii adverse prin intermediul mediatorului. 2. medierea propriu-zisă, care se poate desfășura într-o singură sesiune sau mai multe, fiind vorba atât de sesiuni comune, cât și de sesiuni separate, în funcţie de voinţa părţilor” (https://www1.ccib.ro/procedura-de-mediere). Există însă, și situația in care deși, părțile recurg la mediere, la finalul acesteia să nu ajungă la niciun numitor comun, iar in situația aceasta se încheie un proces verbal de închidere a procedurii de mediere, iar părţile pot alege o altă cale de soluţionare a disputei născute. Medierea presupune soluționare unui conflict prin intermediul căreia un mediator asistă persoanele implicate într-un conflict pentru a ajunge la un acord. Opţiunea de a recurgere la mediere este voluntară. Părţile nu sunt obligate să solicite servicii de mediere şi au opţiunea de a renunţa la mediere în orice moment. Cu alte cuvinte, părţile sunt libere să caute mijloace alternative de soluţionare a conflictului/ disputei în orice moment, respectiv: proceduri judiciare, arbitraj. Părţile interesate pot contacta un mediator înainte de a se prezenta în instanţă cât şi pe parcursul procedurilor judiciare. Conform, legislației in vigoare, judecătorii sunt obligați să înștiințeze părțile cu privire la posibilitatea medierii. Trebuie reținut faptul că, prima ședință de mediere este gratuită, ambele părţi trebuie să se prezinte la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii şi dacă sunt de acord cu soluţionarea litigiului prin mediere, acestea vor încheia cu mediatorul un contract de mediere în care vor menţiona onorariul mediatorului. La acest moment nu există tarife minimale sau maximale, astfel părţile pot negocia cu mediatorul onorariul. Dacă părţile nu sunt de acord cu onorariul solicitat de mediator, acestea se pot adresa unui alt mediator pentru efectuarea şedinţei de mediere. De asemenea, cei care recurg la mediere pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă, pot benefia de avantajul ca instanța să poată dispune restituirea integrală /reducerea cu 50% după caz, a taxelor de timbru in cazul semnării Acordului de mediere. Conform Legii nr. 154/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, se reglementează faptul că, dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită și prin depunerea la dosarul cauzei a procesului- verbal de neprezentare a uneia dintre părți, întocmit de mediator, numai în situația în care se probează primirea invitației la mediere de către pârât. De asemenea, ședința de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate, analizează conflictul și prezintă părților avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informațiile necesare în scopul de a ajuta și determina părțile, ca în deplin acord și cunoștință de cauză, să accepte rezolvarea neînțelegerilor dintre ele prin mediere. În urma acestei etape, mediatorul eliberează un certificate de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părțile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare este eliberat în mod gratuit tuturor părților implicate (https://lege5.ro/). Tot datorită Legii 154/2019, mediatorul este obligat să elibereze un proces verbal în cazul în care una dintre părțile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere și va cuprinde în conținutul său demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părții care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condițiile probării primirii invitației. Prin intermediul OUG nr 51-2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă este reglementată posibilitatea restituirii sumei plătite ca onorariu mediatorului, dacă anterior sesizării instanţei s-a încercat medierea, dar aceasta nu s-a încheiat printr-o înţelegere, ca şi în cazul în care medierea s-a încercat după sesizarea instanţei, dar anterior primei zile de înfăţişare. Medierea se dovedește a fi o bună modalitate de soluționare a diferifelor litigii pe cale amiabilă, în deplină confidențialitate și în scop de câștig reciproc părților, însă prea puțini cetățeni știu de existența acestei proceduri sau care apelează la aceasta, de aceea considerăm cca este foarte important ca cetățenii să fie informați cu privire la mediere, iar la nivelul orașelor ar trebui să se adopte tot mai multe măsuri de promovare a medierii ca soluție alternative de soluționare a conflictelor.

Instituții responsabile

În situația in care dorim să apelăm la mediere pentru rezolvarea unor conflicte ne putem adresa următoarelor instituții: a) Consiliului de Mediere Consiliul de Mediere a fost înfiinţat în baza Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, este responsabil cu reglementarea medierii în România. Ca şi mod de organizare, acesta este organism autonom cu personalitate juridică, care acţionează în interesul public. Sediul Consiliului de mediere este in Bucureşti.
Atribuţiile principale ale Consiliului de mediere sunt următoarele:

„stabilirea standardelor de formare în domeniul medierii, în baza celor mai bune practici internaţionale şi monitorizarea respectării lor de către furnizorii de formare şi formatori
autorizarea mediatorilor precum şi menţinerea şi actualizarea Tabloului mediatorilor
autorizarea furnizorilor de formare care derulează programe de formare pentru mediatori
adoptarea Codului Etic şi Deontologic pentru mediatorii autorizaţi, a regulamentelor privind răspunderea disciplinară a acestora, precum şi a regulilor privind organizarea ofertei de servicii de mediere
adoptarea regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea Consiliului de mediere
iniţierea propunerilor pentru amendarea sau corelarea legislaţiei cu privire la mediere” (https://e-justice.europa.eu/content_mediation_in_member_states-64-ro-ro.do?member=1). b) Registrului Național al Asociațiilor Profesionale ale Mediatorilor Registrul Naţional al Asociaţiilor Profesionale ale Mediatorilor a fost inființat de Consiliul de Mediere. Acest registru include organizațiile non-guvernamentale care promovează medierea și reprezintă interesele profesionale ale mediatorilor. Mediatorul este acea persoană care deține capacitățile necesare de a facilita negocierile dintre părțile aflate într-un conflict și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin metode și tehnici specifice profesiei care trebuie să servească exclusiv intereselor legitime și obiectivelor urmărite de părțile aflate în conflict. Atribuțiile mediatorilor:
„să informeze publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu respectarea principiului confidenţialităţii precum şi a regulilor de publicitate
să aplice un model propriu de organizare a procesului de mediere, cu respectarea dispoziţiilor şi principiilor statuate în Lege;
să aleagă locul şi data desfăşurării medierii de comun acord cu părţile;
să desfăşoare procesul de mediere în orice limbă convin părţile cu mediatorul;
să refuze preluarea unui caz, având obligaţia de a îndruma părţile în vederea alegerii unui alt mediator
să încheie contracte, protocoale, acorduri de colaborare cu alţi mediatori
să refuze soluţionarea prin mediere sau să întrerupă medierea în cazul în care constată că între părţi există o relaţie abuzivă ori violentă şi efectele acestei situaţii sunt de natură să influenţeze medierea
să apeleze, cu acordul părţilor, la specialişti din diverse domenii în probleme dificile sau controversate de natură juridică sau de orice alt domeniu” (http://www.euroavocatura.ro/articole/688/Atributiile_mediatorului).

Procedura privind medierea

Conform legislației în vigoare, am putut vedea că, medierea presupunea parcurgerea a două faze, iar în continuare vom vedea exact care sunt pașii pe care trebuie să îi îndeplinim atunci când ne hotărâm să apelăm la mediere. Primul pas este ca părțile să se prezintă la mediator la inițiativa lor, în urma trimiterii ori recomandării medierii de către instanță, poliție, procuror, alte organe jurisdicționale sau în urma invitației trimise de mediator la solicitarea uneia dintre părți. După acest prim pas, părțile sunt informate cu privire la mediere, avantajele acesteia în vederea acceptării de către părți, iar dacă ambele părți cad de comun acord asupra rezolvării conflictului prin mediere, atunci trebuie să se semneze un contract de mediere, dacă una din părți sau ambele nu sunt de acord cu medierea, atunci mediatorul trebuie să încheie un proces verbal sau un certificat de informare. Activitatea de mediere propriu-zisă, presupune utilizarea de către mediator a unor metode și tehnici specifice profesiei, de comunicare și negociere precum și redactarea documentelor specifice procedurii de mediere, transmiterea documentelor către instanța de judecată, parchet, poliție și alte autorități, potrivit prevederilor legale, arhivarea documentelor specifice în cadrul formei de exercitare a profesiei. În urma ședinței de mediere, părțile pot să accepte soluția propusă de către mediator, sau poate să o refuze, iar in acest caz conflictul dintre cele 2 părți se va rezolva cel mai probabil pe cale judecătorească.

Exemple de bună practică

Pentru ca medierea să devină cât mai cunoscută și să fie folosită de cât mai mulți cetățeni, unele țări au implementat unele măsuri menite să rezolve aceste aspecte și care să conducă la creșterea gradului de informatizare a cetățenilor indiferent de mediul de proveniență al acestora. În mod esențial, în legislatia europeană, stimularea utilizării medierii este considerată un instrument de facilitare a accesului la justiție, care contribuie astfel la protecția drepturilor cetățenilor. În acest fel, se menține și se dezvoltă un spațiu de libertate, securitate și justiție cetățenilor. Astfel, medierea este una dintre cele mai folosite metode de rezolvare a litigiilor, dar și una dintre cele mai convenabile, acestea putând fi rezolvate pe cale amiabilă, în deplină confidențialitate și cu scopul de a câștiga ambele părți. Următoarele țări pot fi considerate drept exemple de bune practici în acest sens.

Medierea în Danemarca Danemarca poate fi considerată poate țara care pune un accent extrem de ridicat privind medierea și pe promovarea acestora în rândul cetățenilor săi. Medierea în Danemarca are o istorie lungă, începând cu regele Christian al V-lea care a introdus medierea ca procedură opţionala pentru toate disputele civile încă din anul 1683. În acele vremuri medierea nu era un serviciu oferit de către profesionisti, ci de membrii respectaţi ai comunităţii. Părțile erau obligate să se prezinte în persoană la mediere, nefiindu-le permisă aducerea unor reprezentanţi. Mediatorii nu primeau bani pentru serviciile lor, aceasta fiind considerată o datorie publică, dar în unele cazuri, pentru cei mai buni dintre ei, exista o recompensă din partea regelui. Anul 1795 a reprezentat un an foarte important pentru dezvoltarea procesului de mediere, aceasta fiind obligatorie pentru toate disputele civile. În prezent, în Danemarca, nu există o lege uniformă a medierii, ci doar o serie de reguli şi reglementări ale asociaţilor de mediatori care reglementează şi stabilesc domeniile în care medierea poate fi folosită. Un domeniu deosebit de important şi interesant în acelaşi timp se referă la cauzele penale minore şi medii pentru care danezii folosesc „victim-ofender mediation”, unde victima şi agresorul se întâlnesc în mod voluntar faţă în faţă şi discută despre ceea ce s-a întamplat (foarte important şi necesar pentru aceste întâlniri este ca agresorul să-şi recunoască vina). Scopul acestui tip de mediere este de a a da posibilitatea victimelor de a trece peste acest moment şi peste emoţiile şi sentimentele de frică, răzbunare sau frustrare ce apar în urma unor astfel de evenimente. De asemenea, Danemarca promovează apelarea la mediere și in cazul conflictelor de muncă, începând cu anul 1910 acestea se rezolvă conform „Standard Rules for Handling Industrial Disputes” (Reguli standard pentru soluţionarea conflictelor industriale). În prezent, medierea fiind o parte integrantă a acestora, fiecare angajat având în contractul său o clauză specială prin care medierea este obligatorie (doar participarea la procesul de mediere este obligatorie şi nu şi rezultatul medierii, rezultat care poate fi refuzat). Cu privire la disputele familiale, aproximativ 90% din cazuri sunt soluţionate în afara curţilor de judecată, servicile fiind oferite de avocaţi-mediatori sau psihologi din interiorul sistemului. O altă situaţie de remarcat în Danemarca se referă la apeluri, 90% din acestea fiind rezolvate prin mediere. Medierea în Danemarca este folosită şi în disputele dintre proprietari şi chiriaşi, „Tenants low” (Legea chiriaşilor) reglementând medierea ca fiind prima opţiune în rezolvarea conflictului, părţile având posibilitatea ulterior procesului de mediere să-şi rezolve problemele în curţile de judecată, dacă nu sunt de acord cu rezultatul medierii. Totodată, Danemarca foloseşte medierea şi în şcoli, Ministerul Invățământului Danez împreună cu Consiliul Danez de Prevenire a Criminalităţii au pus pe picioare un proiect dedicat tinerilor cuprinşi între 12 şi 15 ani numit „Mediation for 12-15 year old’s” (Medierea pentru cei de 12-15 ani), în încercarea de a educa şi mai ales rezolva problemele ce apar în anii adolescenţei prin intermediul medierii (https://sites.google.com/site/mediereiniasi/medierea-in-alte-tari---danemarca).
Medierea în Portugalia Deși, medierea în Italia este o procedură destul de nouă, cetățenii italieni sunt informați cu privire la mediere, aceștia putând apela la mediere în următoarele situații:

„medierea în situaţii care rezultă din accidente auto; dispute de închiriere sau de recuperare a proprietăților; de leasing; daune; conflicte de consum, etc.
divorțuri; întreţinerea corespunzătoare a copiilor, custodia copilului, adopţia copilului, relaţia dintre părinţi şi copii, etc.
pentru a soluţiona conflictele dintre părinţi şi şcoală, copiii şi profesori, profesori și profesori, sau între şcoală şi comunitate.
medierea în conflictele dintre utilizatori şi serviciile de sănătate, probleme legate de conflictul dintre echipe medicale, spitale şi între furnizorii de bunuri şi servicii, etc.
medierea victimă- agresor, este folosită mai ales în cazul tinerilor între 12 și 21 ani, scopul ei fiind acela de a educa tinerii. Folosirea medierii în aceste cazuri este la discreția judecatorului, însă autoritatea lui se termină în momentul în care a hotărât folosirea medierii, munca sa fiind continuată de către General Directorate of Social Reintegration, care se ocupă mai departe de procesul medierii. Acest tip de mediere este foarte folosit în Portugalia mai ales pentru sentințele de până la 5 ani, deoarece in urma medierii, agresorul poate ieși mult mai repede din închisoare sau în unele cazuri nu face deloc închisoare, sentința în ani de închisoare transformându-se într-o înțelegere cu victima și acest departament pentru reintegrare socială care poate să conțină compensații pentru victimă (scuze, compensații financiare, activități de reparare în cazul distrugerii de bunuri), muncă neplatită pentru victimă sau muncă în folosul comunității). Foarte important și de luat în seama este faptul că într-un studiu prezentat în 2008 doar 14% din tinerii care au participat la acest tip de mediere recidivează” (https://sites.google.com/site/mediereiniasi/medierea-in-alte-tari---portugalia).

Medierea în Italia Medierea în Italia a cunoscut o dezvoltare foarte puternică în ultimele două decenii, drept răspuns la sistemul judiciar nesatisfăcător din punct de vedere al eficienţei, sistem în care durata medie a unui proces civil era de 3-5 ani, în timp ce apelurile aveau o durată de rezolvare de până la 10 ani, în acelaşi timp, durata medie a unui proces penal era de aproape un an, apelul având o durată medie de un an si jumatate până la decizia finală, situaţie ce a condus în cele din urma la un număr foarte mare de procese ale cetăţenilor italieni împotriva statului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Pentru soluționarea acestei situații, autoritățile italiene au adoptat măsuri de promovare a medierii în rândul cetățenilor italieni. Astfel că, în prezent, cetățenii pot apela la mediere în următoarele domenii:

„ Disputele dintre consumatori si prestatori Modelul Camerelor de Comerţ a fost urmat foarte repede de posturi de televiziune (Telecom Italia), de sistemul bancar (Association of Italian Banks), serviciul de poştă Italian şi de serviciile de asigurare în privinţa accidentelor de masină, fiecare din acestea cu aproximativ o sută de cazuri anual.
Victim- offender mediation (medierea dintre victima si agresor) Principalul scop al acestui proces este de a face agresorul conştient că a provocat suferinţă unei alte persoane si de a reconcilia agresorul cu victima, în încercarea de a trece peste sistemul tradițional în care totul se baza pe corecţie şi re-educare, precum şi de a stabili motivul pentru care agresiunea a avut loc şi de ce aceasta a fost raportată Poliţiei. În 1995 un grup mic de judecători şi asistenţi sociali au pus bazele Oficiului pentru Mediere Penală Juvenilă în Torino,model copiat şi de alte oraşe, singura cerinţă pentru ca procesul de mediere să existe şi să funcţioneze fiind acela ca agresorul să-şi recunoască vina.
Medierea familială În Italia, primul proiect de mediere familială datează încă din anii ’80, primele două asociaţii de mediere familială fiind înfiinţate în Milano şi Roma la iniţiativa unor psihologi, actualmente fiind domeniul cu cele mai multe medieri anual.
Mediere socială (comunitară) Deşi nu are numărul de imigranţi pe care îl au Germania şi Franţa, Italia se confruntă şi ea cu problemele pe care le ridică aceştia în relaţia cu populaţia nativă. În acest sens medierea comunitară, deşi încă la început, a cunoscut o dezvoltare rapidă, “ajutată” şi de fluxul mare de imigranţi. Servicile de mediere comunitară constau într-un centru în care mediatorul încearcă să asculte problemele de co- existenţă ale părţilor” (https:/ medierea-in-alte-tari---italia).

Medierea în Grecia Grecia este un exemplu în care medierea este o soluție, pe fondul unui sistem judiciar sufocat de cauze. Conform, Raportului Comisiei Europene din anul 2016 cu privire la justiție „EU Justice Scoreboard”, Grecia a înregistrat cel mai mare volum de cauze noi civile și comerciale. Mai mult, durata medie de soluționare a litigiilor din Grecia este de aproximativ patru ani. Procedura de mediere a fost reglementată în Grecia ca procedură voluntară încă din perioada 2010—2012, in conformitate cu directiva 52/EC /2008 privind medierea cauzelor civile și comerciale, însă, apelarea la procesul de mediere este destul de limitat, statisticile arătând că numărul cazurilor de mediere a fost de ordinul zecilor. Astfel, Guvernul Greciei a creat platforma www.diamesolavi.gov.gr. în vederea promovării rolului medierii, a mediatorului, etc. în rândul cetățenilor. Mai mult, recunoscând faptul că este necesar un nou cadru de reglementare care să impulsioneze utilizarea medierii, la nivelul țării s- a adoptat noi modificări legislative. Astfel că, prin intermediul Legii 4512/2018, părțile sunt obligate să participe la o primă întâlnire cu un mediator, iar dacă acest lucru nu se întâmplă atunci cauza este supusă sub sancțiunea inadmisibilității pentru anumite tipuri de cauze (http://www.mediereapoliticapublica.ro/).
Medierea în Cehia Cetățenii cehi au la dipoziție posibilitatea de a recurge la mediere, aceasta fiind posibilă în orice domeniu juridic, cu excepția cazului în care este exclusă prin lege. Cel mai des, cetățenii apelează la mediere atunci când conflictual se încadrează în unul din domeniile „dreptul familiei, dreptul comercial sau chiar dreptul penal”.
Conform Codului de procedură civilă, judecătorul care prezidează ședința de judecată poate dispune, ca părțile implicate în proces să participe la o reuniune inițială, cu durata de trei ore, cu un mediator. În astfel de cazuri, procedurile în instanță pot fi suspendate pe o durată de până la trei luni. Medierea este reglementată în prezent atât de Legea nr. 202/2012 privind medierea, cât și, în materie penală, de Legea nr. 257/2000 privind Serviciul de probațiune și mediere din Republica Cehă. Medierea oferită de Serviciul de probațiune și mediere este gratuită sau costurile sunt suportate de către stat (www.Medierea%20%20in%20%20statele%20%20europene.pdf).

Prin urmare, pe scurt considerăm că, cetățenii din mediul urban să cunoască următoarele informații despre mediere:

Medierea este colaborativă și confidențială
Este una dintre cele mai eficiente metode de soluționare a conflictelor
Toate părțile implicate au de câștigat
Este mult mai rapidă și mai puțin costisitoare decât celelalte metode de rezolvare a conflictelor
este alternativa corecta și complementară a procedurii judiciare. Medierea, după cum s-a putut observa nu este una dintre cele mai folosite metode de soluționare a conflictelor, de accea prin promovarea acesteia la nivel urban și încurajarea cetățenilor să apeleze la mediere atunci când se confruntă cu diferite conflicte, considerăm că medierea ar putea deveni la nivel național, în timp, cea mai utilizată metodă de rezolvare a conflictelor.

Bibliografie 1. Legea 192/2006, disponibilă online pe https://lege5.ro/ 2. Anches D. I., ”Medierea in viata social-politică”, editura Universitară, Bucuresti 2010, pag 102 3. https://e-justice.europa.eu/content_mediation_in_member_states-64-es-ro.do?member=1 4. https://www1.ccib.ro/procedura-de-mediere 5. http://www.mediereapoliticapublica.ro/ 6. https://www.rechtsbijstand.nl/)
7. https://sites.google.com/site/mediereiniasi/medierea-in-alte-tari---danemarca 8. www.Medierea%20%20in%20%20statele%20%20europene.pdf 9. https://www.lapoligraf.ro/medierea-in-romania/ 10. https://www.curteadeapelcraiova.eu/mediere/tipuri-de-litigii 11. https://www.curteadeapelcraiova.eu/mediere/avantajele-medierii 12. http://www.euroavocatura.ro/articole/688/Atributiile_mediatorului