Informarea cetățenilor din mediul urban privind contenciosul (recursul administrativ)  

Cuprins -1.Introducere 2. Instituții responsabile 3. Legislație 4. Listă de documente de care instituția este responsabilă 5. Listă de proceduri (de obținere a documentelor) 6. Perspectiva comparată privind recursul administrativ fiscal 7. Scenariu educațional Anexa – model cereri Anexa – Quizz (diferit)

1. Introducere Prin intermediul acestui proiect se urmărește informarea cetățenilor din mediul urban privind domeniile de interes referitoare la justiție, creându-se astfel mijloacele necesare creșterii accesului la justiție al cetățenilor. Contenciosul administrativ este un proces juridic prin care o persoană sau o organizație poate contesta o decizie sau acțiune a unei autorități publice sau a unei instituții publice. Acest proces se desfășoară în fața unui tribunal administrativ și are ca scop stabilirea dacă decizia sau acțiunea respectivă a fost legală sau nu Recursul administrativ este o procedură mai rapidă și mai puțin formală decât contenciosul administrativ, deoarece nu implică o audiere în fața unui judecător. El este, de obicei, soluționat de către o autoritate superioară decât cea care a luat decizia sau a acționat. Recursul administrativ poate fi introdus împotriva unei decizii sau acțiuni a unei autorități sau instituții publice, cum ar fi o decizie de refuz al unei cereri de permis de construire, sau o decizie de neeliberare a unui act administrativ. Actul administrativ este un act unilateral și individual sau normativ emis de o autoritate publică în scopul aplicării sau organizării aplicării legii, crearea, modificarea sau încetarea raporturilor juridice. Contractele încheiate de autoritățile publice în următoarele scopuri sunt considerate echivalente cu acte administrative: dezvoltarea proprietății publice, executarea de lucrări publice, prestarea de servicii publice și achizițiile publice. De reținut este și faptul că actele administrative unilaterale sunt considerate și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere privind un drept sau interes legitim sau neoferirea unui răspuns solicitantului în termenul legal (de obicei 30 de zile). În vederea înțelegerii mai bine a acestui domeniu vor fi analizați principalii termeni. Conflicte între instituții publice și cetățeni. Pentru soluționarea conflictelor dintre autorități/instituții publice și cetățeni, aceștia din urmă pot apela la contenciosul administrativ. Astfel, în contenciosul administrativ se judecă acele litigii care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (multe din acestea privind, în ultimul timp, actele de retrocedare a bunurilor imobiliare), precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale. Legea aplicabilă. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Legea aplicabilă este Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ care stabilește procedura recursului administrativ. Procedură prealabilă. Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul indicat mai sus, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Procedura în fața instanței. Cererile prin care se solicită instanței anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii. Instanțele competente să soluționeze recursul administrativ. Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. 2. Instituții responsabile Disputele legate de actele emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele referitoare la taxe, impozite, contribuții și datorii vamale, cu valori de până la 5 miliarde lei sunt rezolvate de către tribunalele administrativ-fiscale. Pe de altă parte, conflictele legate de actele emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele referitoare la taxe, impozite, contribuții și datorii vamale, cu valori mai mari de 5 miliarde lei sunt rezolvate de către secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, cu excepția cazurilor în care legea specială prevede altfel. Recursul împotriva deciziilor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale este judecat de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva deciziilor pronunțate de aceste secții este judecat de către Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care legea specială prevede altfel. 3. Legislație In România, procedura recursului admnistrativ este reglementată de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, lege care reglementează procedura care trebuie urmată în cazul litigiilor ivite în cadrul acestui tip de raporturi juridice. Aceiași lege prevede și o serie de limite a controlului exercitat de instanța de contencios administrativ asupra ordonanței de Guvern, ca act administrativ. Astfel, în România, instanța de contencios administrativ are o serie de limite în ceea ce privește controlul exercitat asupra ordonanțelor de Guvern. Unele dintre principalele limite sunt:  Ordonanțele de Guvern emise în temeiul prerogativelor constituționale ale Guvernului sunt supuse unui control mai restrâns de către instanța de contencios administrativ, deoarece acestea sunt considerate acte cu caracter normativ.  Instanța de contencios administrativ nu poate anula ordonanțele de Guvern, ci doar poate sesiza Curtea Constituțională pentru a verifica dacă acestea sunt în conformitate cu Constituția.  Ordonanțele de Guvern emise în temeiul unor dispoziții legale care prevede că sunt definitive și obligatorii nu pot fi atacate în contencios administrativ.  Instanța de contencios administrativ nu poate controla ordonanțele de Guvern în ceea ce privește aspectele politice sau cele legate de oportunitatea luării unei decizii.  Controlul exercitat de instanța de contencios administrativ asupra ordonanțelor de Guvern este limitat la aspectele de legalitate, nu și la cele de fond sau de oportunitate. În următorii ani, se urmărește modificarea Noului Cod de procedură civilă, prin aducerea unor noi modificări în ceea ce privește procedura contenciosului administrativ. Unele dintre aceste modificări vor permite introducerea conceptului de "acțiune in rem" pentru a permite ca o persoană sau o entitate să atace legalitatea unui act administrativ care afectează interesele unei anumite categorii de persoane sau de entități, eliminarea obligativității notificării autorității publice înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ, ceea ce va permite o mai bună protecție a drepturilor și intereselor persoanelor și entităților, introducerea posibilității de a sesiza instanța de contencios administrativ în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege pentru emiterea unui act administrativ. De asemenea, se urmărește permiterea recursului împotriva hotărârilor instanței de contencios administrativ la Curtea de Apel, iar apoi la Înalta Curte de Casație și Justiție, în scopul de a asigura o mai bună protecție a drepturilor și intereselor persoanelor și entităților, precum și eliminaarea obligativității de a plăti onorarii de avocat în cazul în care se pierde procesul. Toate aceste schimbări se vor face cu scopul de a îmbunătăți accesul la justiție a populației, precum și în vederea îmbunătățirii eficienței și a performanței instituțiilor juridice din România.

4. Listă de documente de care instituția este responsabilă Tribunalul administrativ fiscal este responsabil pentru a judeca contestațiile legate de deciziile și actele emise de autoritățile fiscale, cum ar fi deciziile de impunere, ordinele de plată și amenzi fiscale. De asemenea, poate fi responsabil pentru a judeca litigiile privind interpretarea și aplicarea legii fiscale, precum și contestațiile privind obligațiile de plată și restituirea impozitelor Secția de contencios administrativ fiscal a Curții de Apel este responsabilă pentru a judeca apelurile împotriva deciziilor și hotărârilor emise de Tribunalul Administrativ Fiscal. Acestea pot include apelurile împotriva deciziilor de impunere, ordinelor de plată și amenzi fiscale, precum și apelurile împotriva deciziilor privind interpretarea și aplicarea legii fiscale și contestațiile privind obligațiile de plată și restituirea impozitelor. Totodată, aceasta poate fi responsabilă pentru a judeca recursurile în interesul legii, care pot fi aduse de orice persoană interesată, inclusiv autoritățile fiscale sau contribuabilii, pentru a clarifica o chestiune de drept sau pentru a determina o interpretare a legii fiscale. Secția de contencios administrativ fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție este responsabilă pentru a judeca recursurile în interesul legii și recursurile în anulare aduse împotriva deciziilor și hotărârilor emise de Curțile de Apel, precum și împotriva deciziilor și hotărârilor emise de alte instanțe superioare. Acestea pot include recursuri împotriva deciziilor de impunere, ordinelor de plată și amenzi fiscale, precum și recursuri împotriva deciziilor privind interpretarea și aplicarea legii fiscale și contestațiile privind obligațiile de plată și restituirea impozitelor. Secția de contencios administrativ fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție poate fi responsabilă și pentru a judeca recursurile de unificare a jurisprudenței, care pot fi aduse de orice persoană interesată, inclusiv autoritățile fiscale sau contribuabilii, pentru a clarifica o chestiune de drept sau pentru a determina o interpretare a legii fiscale. De asemenea, contractul administrativ asimilat actelor administrative în contenciosul administrativ este un contract încheiat de o autoritate publică cu o parte privată, care este supus controlului judiciar prin intermediul procedurilor de contencios administrativ. Acest tip de contract este considerat a fi un act administrativ și, ca atare, este supus controlului judiciar prin intermediul procedurilor de contencios administrativ, în cazul în care există o contestație împotriva sa. Acestea pot fi contracte privind furnizarea de bunuri sau servicii, construcția de lucrări publice, concesionarea, etc. Contestațiile pot fi aduse de orice parte interesată, inclusiv autoritatea publică sau partea privată, pentru a contesta valabilitatea sau legalitatea contractului. De exemplu, o societate poate contesta o decizie a autorității de a anula un contract pentru construcția unui drum public sau de a contesta un termen din contract sau o clauză, sau o decizie a autorității de aplicare a unei penalități. Conform prevederilor art. 2 și art. 3 ale Legii contenciosului administrativ nr. 793 Administrarea Publică, nr. 1, 2018 60 din 10.02.2000 (Legea contenciosului administrativ) obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie: actul administrativ cu caracter normativ sau individual, contractul administrativ, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege sau refuzul autorităţii publice de a primi cererea persoanei sau faptul de a nu răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, dacă legea nu prevede altfel.
5. Listă de proceduri (de obținere a documentelor) Înainte de a apela la instanțele de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim are posibilitatea de a parcurge procedura prealabilă de contencios administrativ, în sensul în care poate solicita autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea prealabilă în cazul contractelor administrative are aceeași semnificație ca și în cazul litigiilor comerciale, iar dispozițiile Codului de procedură civilă sunt aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie să fie depusă în termen de 6 luni, începând de la: data încheierii contractului pentru litigiile legate de încheierea acestuia; data modificării contractului sau refuzului cererii de modificare pentru litigiile legate de modificarea contractului; data încălcării obligațiilor contractuale pentru litigiile legate de executarea contractului; data expirării duratei contractului sau apariției alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale pentru litigiile legate de încetarea contractului; data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale pentru litigiile legate de interpretarea contractului. Curtea Constituțională a constatat că termenul de 6 luni prevăzut în Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 este neconstituțional în măsura în care se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată prin un act administrativ individual adresat altui subiect de drept (Vedinaş, 2005). Procesul de contencios administrativ începe o dată cu data la care se înregistrează la instanţă cererea de chemare în judecată şi nu la data formulării procedurii prealabile, ori la data depunerii la oficiul poştal a acesteia ori a cererii de chemare în judecată. În raport cu data înregistrării la instanţă a cererii de chemare în judecată se va stabili, aşadar, legea de procedură ce va fi aplicabilă întregului litigiu de contencios administrativ până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză, indiferent de modificările legislative ce vor interveni pe parcursul derulării litigiului. Orice persoană vătămată are dreptul de a apela la procedura de contencios administrativ, dar pentru parcurgerea acestei proceduri presupune efectuarea mai multor pași. Un prim pas este depunerea de către reclamant a copiei actului administrativ împotriva căruia se face recurs, inclusiv orice anexă sau document atașat la acesta. De asemenea este necesară completarea și depunerea unei cereri de recurs care să conțină numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte (prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate), numele și prenumele și domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului, precum și argumentele și motivele pentru care actul administrativ este contestat (Noul Cod de Procedură Civilă, 2018). Pe lâângă acestea mai pot fi depuse și copii legalizate ale actelor doveditoare, cum ar fi facturi, contracte, adeverințe, etc., care să susțină argumentele și motivele invocate în cererea de recurs, o declarație pe propria răspundere care să ateste că plângerea nu a fost soluționată prin intermediul altor mijloace de atac sau că termenul pentru depunerea acestuia nu a expirat, precum și două exemplare din cererea de recurs, împreună cu toate documentele anexate și chitanța care să ateste achitarea taxei de recurs. Este important să țineți cont de faptul că aceste documente pot varia în funcție de legea specifică aplicabilă și de instanța la care se depune recursul. Este recomandabil să consultați un avocat sau o autoritate competentă pentru a vă asigura că ați completat corect și ați depus toate documentele necesare.
6. Perspectiva comparată Recursul administrativ-fiscal este o cale administrativă de atac la dispoziția contribuabililor care consideră că au fost vătămați prin acte administrative fiscale. Prin acest recurs, contribuabilii solicită reexaminarea actului și anularea sau modificarea acestuia de către organele fiscale competente. În țara noastră, recursul administrativ-fiscal este numit contestație fiscală și este soluționat de organe ale administrației fiscale. Atacarea actelor administrative fiscale și a titlurilor de creanță poate fi făcută prin contestație fiscală sau prin acțiune în justiție. Contestația fiscală este o procedură administrativă prealabilă reglementată diferit față de procedura prealabilă reglementată de Legea privind contenciosul administrativ. În literatura juridică franceză, recursul administrativ-fiscal este considerat ca un "preliminariu de instanță obligatorie" care nu este un mijloc de a lega contenciosul, ci doar o condiție de validitate pentru sesizarea judecătorului fiscal (Debbasch C. și Ricci J.C, 1990). Potrivit Codului de procedură fiscală, se poate formula o contestație împotriva titlului de creanță și actelor administrative fiscale. Prin contestație fiscal se înțelege procedura prin care o persoană fizică sau juridică poate contesta o decizie sau o acțiune emisă de către o autoritate fiscală, cum ar fi Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) sau un organ local de administrare fiscală. Aceasta poate fi, de exemplu, contestarea unei amenzi sau a unei decizii de majorare a impozitelor sau taxelor. Prin depunerea unei contestații fiscale, persoana poate solicita o revizuire a deciziei și poate prezenta argumente și dovezi în susținerea contestației sale. Decizia finală este luată de către autoritatea fiscală competentă, iar dacă aceasta este respinsă, persoana sau compania poate apela la instanța de contencios administrativ.

Această contestație este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă. Contestația formulată împotriva actelor administrative-fiscale este o cale de atac prealabilă și o fază administrativă a contenciosului administrativ-fiscal. Scopul recursului administrativ-fiscal este de a apăra drepturile și interesele contribuabililor în raport cu organele administrative fiscale. Prin soluționarea contestației fiscale, recursului administrativ-fiscal, de către organele administrative fiscale, activitatea instanțelor judecătorești de contencios administrativ va fi descongestionată. Recursul administrativ fiscal este un mecanism prin care contribuabilii pot contesta deciziile și actele administrative emise de autoritățile fiscale din România. Acestea pot fi decizii privind impozitarea, stabilirea obligațiilor fiscale sau alte decizii administrative legate de fiscalitate. În România, recursul administrativ fiscal este reglementat de Codul de Procedură Fiscală. Potrivit acestuia, contribuabilii pot depune recursuri împotriva deciziilor și actelor administrative emise de organele fiscale, cum ar fi inspectoratele fiscale sau administrația financiară, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei sau actului. Recursul se poate face la organul fiscal care a emis decizia sau actul, sau la organul superior acestuia. Decizia organului de recurs poate fi atacată la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare. Este important să se țină cont că, înainte de a depune recursul la instanța de contencios administrativ, contribuabilul trebuie să fi epuizat mijloacele de atac prevazute in procedura administrativă. Spre deosebire de România, în Italia, recursul administrativ este cunoscut și sub numele de contenciosul tributar și este reglementat de Decretele Legislative nr. 545 şi 546 din 31.12.1992 care vizează comisiile tributare şi procesul tributar actual în vigoare. Dacă în România, recursul se poate face la organul fiscal care a emis decizia sau actul, sau la organul superior acestuia, în Italia,

recursul se face la Biroul Local al Agenției de Plăți și Încasări, iar în Spania, procedura este cunoscută sub denumirea de revizuire administrativă. Spre deosebire de România, în Franța, Autoritatea administrativă responsabilă, adică directorul serviciilor fiscale, are un termen de 6 luni pentru a lua o decizie și pentru a răspunde la reclamația contribuabilului. Acest termen poate fi prelungit cu până la 3 luni dacă autoritatea consideră necesar, notificând contribuabilul (Bouvier, 2000). Reclamația prealabilă este rezolvată prin decizie care este comunicată contribuabilului prin curier recomandat. Reclamația prealabilă este o fază obligatorie în procedura de contencios administrativ-fiscal, astfel contribuabilul nu poate sesiza instanța competentă decât pentru a-i notifica decizia autorității. Dacă autoritatea refuză să răspundă la reclamația prealabilă, contribuabilul are dreptul să sesizeze instanța competentă. De asemenea, în Italia, persoana fizică sau juridică lezată se poate adresa mai întâi administraţiei financiare, iar dacă problema nu este rezolvată prin această cale abia apoi poate apela la comisiile fiscale care sunt instanţe specializate ale instanţelor judecătoreşti de drept comun, iar membrii acestor comisii sunt magistraţi cu studii şi experienţă în domeniul economic, comerţului şi juridic. La fel ca și în România și în Spania termenul de soluţionare a recursului este de 30 de zile de la prezentarea acestuia. După depăşirea termenului de soluţionare recurentul va putea opta între a aştepta revizuirea expresă sau să dea ca respins recursul, având ca efect interpunerea reclamaţiei economico-administrative. Dacă se optează pentru a aştepta revizuirea şi dacă s-a obţinut suspendarea actului va înceta să se producă interesul de întârziere (Royo, 2007). Reținem de aici că atât la nivel național cât și la nivel internațional, orice persoană fizică sau juridică poate apela la recursul administrativ fiscal care constituie eficient instrument de contestare a deciziilor autorităților fiscale considerate nelegale sau nejustificate, dar este important să se respecte termenele și procedurile prevăzute de lege.

7. Scenariu educațional Și pentru că știm că prin puterea exemplului nivelul de informare a cetățenilor cu privire la procedura contenciosului administrativ este foarte mare au fost formulate două scenarii educaționale cu scopul de a prezenta cum această procedură poate fi folosită entru a contesta decizii sau acțiuni ilegale sau nejuste ale autorităților publice sau instituțiilor publice. Un cetățean, numit "X", dorește să construiască o casă pe un teren pe care îl deține. El depune o cerere la primăria din localitate pentru obținerea unei autorizații de construire. După câteva săptămâni, primăria refuză cererea acestuia, motivând că terenul nu este potrivit pentru construcții din cauza riscului de inundații. Însă, cetățeanul consideră că decizia primăriei este ilegală și decide să urmeze procedura de contencios administrativ pentru a o contesta. El completează un formular de contestație și îl depune la primăria din localitate, împreună cu o copie a actului de proprietate al terenului și cu alte documente care să dovedească că terenul nu prezintă risc de inundații. În urma depunerii cererii, procesul de contencios administrativ începe și se desfășoară în fața unui tribunal administrativ. Primăria este chemată să prezinte argumente în susținerea deciziei de refuz, iar cetățeanul este chemat să prezinte probe pentru a susține că decizia este ilegală. După o perioadă de audieri și deliberări, tribunalul administrativ emite o decizie, care poate fi favorabilă cetățeanului sau poate confirma decizia primăriei. În cazul în care decizia este favorabilă cetățeanului, acesta poate obține autorizația de construire, dar dacă decizia confirmă refuzul, cetățeanul poate apela la alte mecanisme de recurs sau poate renunța la proiect. Un alt scenariu poate fi situația în care o organizație non-guvernamentală (ONG), numită „HOPE FOR LIFE", dorește să organizeze o manifestație publică în centrul municiupiului Cluj-Napoca pentru a protesta împotriva unui proiect de construire a unei autostrăzi. Ea depune o cerere către primărie pentru obținerea autorizației de organizare a manifestației. După câteva zile, primăria refuză cererea ONG-ului, argumentând că manifestația ar perturba traficul din zonă și ar pune în pericol siguranța publică.

În urma acestei decizii, ONG-ul consideră că refuzul este nejust și decide să parcurgă procedura de contencios administrativ pentru a contesta decizia. Astfel, completează un formular de contestație și îl depune la primăria din localitate, împreună cu o expunere de motive și cu alte documente care să dovedească că manifestația va fi organizată în condiții de siguranță și că nu va perturba traficul. Procesul de contencios administrativ începe și se desfășoară în fața unui tribunal administrativ, ambele părți fiind chemate să se prezinte, pe de o parte primăria este chemată să prezinte argumente în susținerea deciziei de refuz, iar pe de altă parte ONG-ul este chemat să prezinte probe pentru a susține că decizia este nejustă. După perioada de audieri și deliberări, tribunalul administrativ emite o decizie, care poate fi favorabilă ONG-ului sau poate confirma decizia primăriei. În cazul în care decizia este favorabilă ONG-ului, organizația poate organiza manifestația, iar dacă decizia confirmă refuzul, procedura se încheie.

Bibliografie 1. Bouvier M. Introduction au droit fiscal général et á la théorie de l'impot, 3 e édition, L. G. D. J., Paris, 2000, p.119. 2. Debbasch C. și Ricci J.C. Contentieux administratif, cinquiéme edition, Dalloz, Paris, 1990. 3. Royo F.P. Derecho financiero y tributario. Parte general, decimoséptima edicion, Edicion adaptata al nuevo Reglamento de Gestion e Inspeccion, Thomson Civitas, 2007, p. 439. 4. Vedinaş V. Unele consideraţii teoretice şi implicaţii practice privind noua Lege a contenciosului administrative nr. 554/2004, în Dreptul nr.5/2005, pp. 9-33. 5. Noul Cod de Procedură Civilă, disponibil online https://wolterskluwer.ro/codul-de-procedura-civila/, accesat la data de 10.02.2018. 6. Model cerere contencios administrativ disponibil online: https://www.studocu.com/, accesat online la data de 10.02.2018. 7. Model cerere contencios administrativ disponibil online: https://publisind.ro, accesat online la data de 10.02.2018. 8. Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 57-28 din 18.05.2000.